George Chirilă, fermier din județul Iași, a atras atenția prin structura familială atipică: trăiește de ani buni alături de două surori și au împreună 16 copii. Gospodăria ridicată la țară a funcționat multă vreme ca un „trib”, cu ritmuri, reguli și muncă împărțită clar, departe de forfota orașului. În ultimele luni însă, echilibrul acestei comunități de familie s-a fisurat, după ce mai mulți dintre copiii mari au ales viața la oraș.
Cine este George Chirilă și cum funcționa „tribul”
Chirilă și-a construit gospodăria în mediul rural, într-o formulă familială nonconvențională, dar bine organizată. Fiecare membru avea atribuții zilnice: la animale, la pământ, la treburile casei. Autonomia și munca în echipă erau reperele după care se ghida familia, iar cei mici învățau devreme să participe la activități. Ani la rând, această împărțire a responsabilităților a făcut ca numeroasa familie să funcționeze ca un mecanism stabil, în care deciziile erau luate rapid, iar solidaritatea ținea loc de orice manual de management.
Pe măsură ce copiii au crescut, tentațiile și oportunitățile urbane au cântărit mai greu. Câțiva dintre ei au plecat simultan, iar schimbarea s-a simțit imediat în gospodărie. În locul rutinei atent calibrate au apărut „goluri” greu de acoperit peste noapte, mai ales când plecările au vizat tocmai sectoarele unde experiența făcea diferența.
Plecări, reguli și încercarea de a păstra legătura
Într-o intervenție televizată la „Asta-i România”, fermierul a explicat cât de brusc s-a produs ruptura în interiorul familiei. „Au plecat 5 deodată și au rămas descoperite anumite sectoare. Când copilul se răzvrătește, părintele nu are cu ce compensa”, a spus el, descriind efectele concrete ale valului de plecări asupra muncilor zilnice din gospodărie.
Deși „tribul” se împrăștie, bărbatul încearcă să mențină un fir de continuitate cu rădăcinile rurale. Le-a cerut copiilor stabiliți la oraș să nu piardă definitiv legătura cu pământul și cu ritmul satului. Uneia dintre fiice i-a trasat chiar un program minimal de întoarcere periodică:
„Trei zile pe săptămână vei veni și te vei înțărăni, vei rămâne în contactul cu gospodăria, în care tu poți să-ți faci fermă voința ta. (…) La oraș ești într-un iureș”.
Mesajul său pune față în față două lumi. Pe de o parte, viața tradițională, care oferă rânduială, muncă temeinică și comunitate; pe de altă parte, mediul urban, cu promisiuni de independență, venituri mai mari și un ritm accelerat. În acest balans, dorința părinților de a păstra regulile casei întâlnește aspirațiile tinerilor către propriul drum.
În spatele deciziilor individuale rămân însă efecte practice: sarcini de redistribuit, obiceiuri de reînvățat, responsabilități care se schimbă odată cu plecarea fiecăruia. Chirilă recunoaște că nu mai poate coordona totul ca altădată, dar insistă pe legătura cu pământul și pe respectul pentru muncă, valori pe care vrea să le transmită mai departe, chiar și când copiii aleg un stil de viață diferit.
Relatarea sa, făcută în spațiul public, a stârnit reacții variate: unii privesc cu empatie efortul de a ține familia aproape, alții văd în regulile ferme o abordare prea rigidă pentru prezent. Indiferent de perspectivă, povestea lui George Chirilă surprinde tranziția unei familii numeroase din ritualul satului către provocările orașului, un proces vizibil în multe gospodării românești.
Observațiile au fost împărtășite într-o emisiune TV, acolo unde fermierul a descris deschis dinamica din casă, plecările copiilor și încercările de a păstra o rutină între câmp, animale și întoarcerile periodice acasă.
Dacă ți-a plăcut, distribuie postarea:
CONTENT END 1
