Gabriel nu s-a întors imediat din grădină.
Radu se plimba nervos pe terasă, în timp ce cinci femei stăteau picioarele încrucișate pe canapea, parfumate și elegante, examinând fiecare colț al casei. Una a întrebat despre școlile private, alta despre vacanțe în străinătate și încă una despre servitori. Niciuna dintre ele nu a întrebat despre copil.
„Unde e Gabriel?”, a întrebat una dintre ele, zâmbind rigid.
„Va fi aici curând”, a răspuns Radu.
Dar minutele au trecut.
Elena nu a mai putut rezista. A ieșit din bucătărie și s-a îndreptat spre zona împădurită. L-a găsit pe Gabriel ghemuit lângă pârâu, cu genunchii lipiți de piept și ochii roșii.
„Dragul meu…” a șoptit ea.
Băiatul și-a ridicat capul și a izbucnit în lacrimi la vederea ei.
„Nu vreau pe nimeni… Nu vreau o proaspătă mamă…” a mormăit el.
Elena se așeză lângă el, fără să-l atingă.
„Nimeni nu are dreptul să te oblige să iubești”, spuse ea încet. „Nici măcar tatăl tău.”
„Tata crede că poți cumpăra orice”, spuse Gabriel. „Crede că poți chiar să-ți alegi mama cu bani.”
Elena simți cum i se umezesc ochii.
„Mama ta n-ar vrea asta”, spuse ea.
„Ți-ar plăcea asta?” întrebă fata, privind-o direct în ochi.
Elena oftă.
„Eu… eu nu sunt nimeni aici”, șopti ea.
„Tu ești singura care mă așteaptă”, spuse Gabriel simplu.
În acel moment, Radu apăru pe cărare.
„Ce faci aici?” întrebă el tăios. „Ți-am spus să nu te amesteci.”
Gabriel se ridică.
„Eu am ales”, spuse el.
„Tu ce ai ales?” întrebă Radu.
Gabriel luă mâna Elenei.
„Pe ea.”
Instanța tăcu.
„E o nebunie”, a spus Radu. „Ea e servitoarea.”
„Ea e singura care m-a ținut de mână când mi-a fost frică”, a spus copilul. „Ea e singura care nu s-a uitat la mine ca și cum aș fi fost un fel de proiect.”
Cinci femei au apărut pe terasă, uimite.
„Copilul nu înțelege ce face”, a spus una.
„Înțelege mai bine decât noi toți”, a spus Elena, tremurând. „Dar nu cer nimic. Plec azi, dacă vrei.”
Radu s-a uitat la fiul său. Pentru prima dată, nu-l vedea ca pe un copil care avea nevoie să fie „dezlegat”, ci ca pe un om mic și rănit.
„Chiar vrei asta?”, a întrebat el.
„Vreau să fiu iubit”, a spus Gabriel.
În seara aceea, cele cinci femei au plecat.
Elena și-a împachetat lucrurile, convinsă că va fi eliberată.
Dar Radu a oprit-o la ușă.
„Stai”, a spus el. Nu ca o servitoare. Să rămâi ca o ființă umană.
Anii au trecut.
Elena nu o înlocuise pe mama lui Gabriel. Crescuse alături de el, cu răbdare, cu dragoste, fără să șteargă niciodată amintirea nimănui. Iar Radu învăța încetul cu încetul că unele lucruri nu pot fi cumpărate cu milioane de lei.
Trebuia să le câștigi.
Dacă ți-a plăcut, distribuie postarea:
CONTENT END 1
