Împărțirea bunurilor când o căsnicie se încheie rămâne o temă sensibilă, mai ales dacă locuința în care a stat cuplul a venit ca sprijin din partea părinților. Cheia este actul prin care a fost transferat imobilul: vânzare-cumpărare sau donație. Regimul juridic diferă, iar consecințele la partaj pot fi diametral opuse.
Contract de vânzare-cumpărare pe durata căsătoriei
Când părinții decid să treacă imobilul pe numele copilului printr-un contract de vânzare-cumpărare, situația se aliniază regulii generale a comunității legale: ceea ce se dobândește în timpul căsătoriei intră, de regulă, la masa de partaj. Cu alte cuvinte, casa devine bun comun al soților, indiferent dacă banii nu au provenit din munca lor directă.
„Dacă părinții trec casa pe numele dumneavoastră printr-un contract de vânzare-cumpărare, atunci soția are drept, pentru că este bun comun dobândit în timpul căsătoriei”, a precizat avocatul.
În practică, asta înseamnă că, la divorț, imobilul poate fi împărțit între foștii soți în funcție de cotele stabilite de lege sau de instanță. Simplul fapt că tranzacția s-a realizat în perioada căsătoriei este elementul decisiv care mută casa din categoria proprietăților personale în lista activelor ce pot fi supuse partajului.
Donație către unul dintre soți
Scenariul se schimbă total dacă părinții aleg varianta donației în favoarea exclusivă a copilului lor. În acest caz, locuința rămâne bun propriu al beneficiarului și nu intră la împărțit la divorț.
„Dacă se face un contract de donație și se donează doar către dumneavoastră, atunci soția, la divorț, nu are niciun drept. Bunurile dobândite prin donație, chiar dacă apar în timpul căsătoriei, sunt bunuri proprii și nu se împart”, a explicat avocatul Gabriela Ursărescu.
Regula este limpede: donațiile și moștenirile se consideră bunuri proprii ale celui care le primește, indiferent de momentul obținerii lor. De aceea, o casă donată unuia dintre soți nu va fi inclusă în masa de partaj. Diferența de rezultat între vânzare-cumpărare și donație poate fi majoră pentru oricine trece printr-un divorț.
Pe scurt, regulile care fac toată diferența:
• Dacă locuința este trecută prin vânzare-cumpărare în timpul căsătoriei, ea este, în mod obișnuit, bun comun și se poate împărți la divorț.
• Dacă locuința ajunge prin donație la unul dintre soți, ea rămâne bun propriu și nu se împarte.
De ce contează cum formulezi ajutorul familiei: Pentru părinți, gestul de a sprijini tinerii la început de drum este firesc. Însă modul în care este redactat și înregistrat actul notarial produce efecte concrete în caz de separare. Un act de donație exclusivă păstrează locuința la adăpostul partajului; un contract de vânzare-cumpărare, chiar simbolic, o plasează în patrimoniul comun al soților.
Un exemplu simplu: Părinții decid să transfere casa copilului. Dacă aleg vânzare-cumpărare în 2024, în timpul căsătoriei, la un eventual divorț în 2026, imobilul va figura la partaj ca bun comun. Dacă, în schimb, încheie o donație nominală doar către copil, aceeași casă rămâne bun propriu și nu se împarte.
Detaliul tehnic care înclină balanța: calificarea juridică a transferului. De aceea, înainte de a semna, este util un dialog clar cu notarul și, la nevoie, cu un avocat, pentru a alege varianta care reflectă exact intenția familiei. O formulare atentă azi poate evita mâine discuții tensionate și costuri suplimentare.
Dacă ți-a plăcut, distribuie postarea:
CONTENT END 1
