Gheorghe Tulică, cunoscut printre colegi și prieteni drept Gyx, s-a stins din viață la vârsta de 67 de ani. Plecarea lui lasă în urmă o comunitate jurnalistică din Constanța care l-a apreciat pentru rigoare, liniștea din spatele obiectivului și felul discret în care transforma realitatea în imagini memorabile.
RECLAMAConsiderat drept unul dintre cei mai vechi și mai experimentați cameramani din presa locală, Gyx a înfruntat îndelung o boală grea. În tot acest timp, cei care au lucrat cu el au vorbit despre un profesionist care a rămas aproape de meserie chiar și atunci când sănătatea i-a impus pauze. A știut să-și păstreze modestia, să ofere din experiența sa și să se pună mereu în slujba subiectului, nu a propriei vizibilități.
RECLAMA
„Camera lui s-a oprit prea devreme.”Mesajul de mai sus, repetat de mulți dintre cei care l-au cunoscut, surprinde fără artificii golul lăsat în redacții și pe teren. Pentru cei tineri, Gyx a fost deseori primul care le-a arătat cum să caute lumina potrivită, cum să păstreze distanța corectă față de oameni și cum să respecte momentele sensibile din viața comunității.
Reacții și omagiiVestea dispariției sale a strâns în jurul amintirii lui Gheorghe Tulică un șir lung de mesaje de compasiune. Colegi de generație, reporteri, editori de imagine și tehnicieni și-au exprimat recunoștința pentru anii în care au împărțit terenul, studioul sau drumul către știri. În evocările lor revin aceleași trăsături: atenția la detaliu, răbdarea la cadre lungi și felul în care știa să rămână calm când scena din jur fierbea.
Mulți își amintesc cum Gyx ajungea primul la locul unui subiect și pleca ultimul, doar după ce era sigur că povestea fusese spusă vizual până la capăt. De la evenimentele încărcate de emoție, până la relatările de zi cu zi, ochiul lui antrenat căuta nu doar imaginea clară, ci și gestul mic, semnificativ, pe care publicul îl recunoaște instinctiv drept adevăr.
Un reper pentru breasla cameramanilorMeseria de cameraman e adesea invizibilă pentru public, dar esențială pentru felul în care ajungem să înțelegem o poveste. Gheorghe Tulică a întruchipat această discreție necesară: a știut să fie aproape fără să deranjeze, să surprindă fără să invadeze, să lumineze fără să orbească. În spatele cadrelor corecte stăteau nu doar tehnica și rutina, ci și o cultură a responsabilității față de oameni.
Constanța i-a fost terenul de lucru și, în același timp, publicul cel mai exigent. În redacții, numele lui a devenit sinonim cu „se poate” rostit calm atunci când timpul strângea și presiunea creștea. Colegii vorbesc despre un om care prefera să-și pună microfonul și trepiedul la loc înainte de a primi un „mulțumesc” și care, de fiecare dată, găsea câteva secunde pentru a verifica dacă totul a rămas ordonat după filmare.
În anii săi de muncă, Gyx a cultivat o regulă simplă: imaginea bună începe cu respectul pentru subiect. Această atitudine, transmisă de la un om liniștit și exigent cu sine, a ajutat generații de jurnaliști să-și contureze reflexe sănătoase: să nu grăbești interviul, să nu sufoci interlocutorul cu lumina, să nu uiți niciodată că în fața camerei e o ființă, nu un cadru.
„Camera lui s-a oprit prea devreme” este o frază care a devenit, pentru mulți, rezumatul unei cariere în care aparatul nu a fost niciodată vedetă, ci unealta prin care adevărul vizual era pus în fața privitorului. Chiar și atunci când drumurile au devenit mai grele, Gheorghe Tulică a rămas aproape de ceea ce știa să facă cel mai bine: să vadă, să asculte, să fixeze în memorie clipe trecătoare.
Informație de context: vestea despre dispariția lui Gheorghe Tulică a fost făcută publică în cursul zilei de 11 martie 2026, la ora 10:36.
Dacă ți-a plăcut, distribuie postarea:
CONTENT END 1
