Nu. Am hotărît că e mai bine să nu aduci soția și copilul în acest apartament. Nu vom mai suporta neplăcerile și, în final, vă vom cere să vă mutaţi.
Și apoi soţia ta va începe să spună tuturor că am scos pe stradă o familie cu prunc.
Vecina de lângă curte a observat imediat că Ilinca se întorsese abătută după discuţia cu soţul ei. Aveau amândoi trei zile de la naştere şi erau programate să iasă din spital înalaltă seară. Un eveniment fericit! Niciun motiv să fie trişti.
Ilinca, nu mai ai zâmbetul pe faţă. Ce sa întâmplat? întrebă vecina.
Mihai mia zis că gazda apartamentului ne cere să plecăm. Imediat. A spus că îl închiriază unui cuplu fără copii, iar noi vrem să aducem un prunc. Se va face zgomot noaptea, vecinii se vor plânge, şi ei nu vor vrea să aibă probleme. răspunse Ilinca.
Şi ce? Nu mai aveţi unde să mergeţi? întrebă vecina.
La părinţii lui Mihăi sunt o garsonieră cu trei camere. Dar acolo locuieşte şi sora lui mai mică. Iar părinţii mei sunt în satul de lângă Bălţi, la douăzeci de kilometri de oraş. răspunse ea.
Rămâneţi o săptămânădouă la socri, până găsiţi un loc nou sugeră vecina.
Mihai a căutat deja, dar proprietarii renunţă de îndată ce ştiu de un copil. spuse Ilinca.
E o problemă, dar încă avem două zile. Poate soţul tău găseşte o soluţie. încurajă vecina.
Mihai, însă, nu a găsit nimic. A sunat la mai multe anunţuri, a primit refuzuri şi, în final, a transportat bagajele din apartamentul închiriat la casa părinţilor.
Totuşi, părinţii şi sora lui nu au fost încântaţi să primească familia lui Mihăi, mai ales cu un copil agitat.
Fiule, îţi aminteşti că, înainte de nunta voastră, am stabilit că nu veţi locui la noi? spuse mama. Ai dreptul să rămâi în camera ta, dar nu vrem străini în apartament.
Ilinca e străină pentru noi. Pentru tine e soţia, pentru noi e o persoană necunoscută. Tu ai ales-o, noi nu am ales-o. continuă ea.
Mamă, e doar temporar, până găsim ceva decent încerca să convingă Mihai.
Ştii că nu există nimic mai permanent decât temporarul. Veţi veni pentru o săptămână, săptămâna va deveni lună, iar luna se va transforma în infinit. răspunse ea.
Nu. Noi muncim amândoi, sora mea studiază. Toţi vrem să ne odihnim. Cu un prunc în apartament nu e posibil: nu poţi vorbi tare, nu poţi da la televizor, iar noaptea trebuie să fii gata să te trezeşti la orice plâns. replică Ilinca.
Vom căuta ceva mai repede promitese Mihai.
Nu. Am hotărît că e mai bine să nu aduci soţia şi copilul în acest apartament. Nu vom tolera disconfortul și, în final, vom cere să plecaţi.
Şi apoi soţia ta va spune că am scos o familie cu prunc pe stradă. Asta ne va strica reputaţia, iar eu nu vreau să se vorbească rău despre noi. Deci nu aduceţi pe Daria şi copilul aici. Găsiţi altă soluţie. concluzionă mama.
Cu aceste veşti, Mihai sa îndreptat spre spital.
Ilinca, poate te aştepţi la părinţii tăi cu copilul? a întrebat el.
Nu-i de mirare că mama ta nu vrea să vadă nepotul? a replicat Ilinca, surprinsă.
Nu ştiu, mama a spus să nu mergem la ei, răspunse Mihai.
Asta e perfect! Alte femei cu copii sunt întâmpinate cu flori, cadouri, bucurie. Iar noi, ca nişte nemaştrii fără loc, nu vrem să fim văzuţi. senervă Ilinca.
Seara a sunat la părinţii ei, şi în ziua în care au fost externaţi, a venit la ei tatăl Ilincăi.
Hai, draga mea, pe nepot şi pe tine, să mergem acasă. a zis el, adresânduse și lui Mihai: Adu toate lucrurile Ilincăi şi ce am cumpărat pentru prunc.
Au ajuns la sat în treizeci de minute. Acolo totul era pregătit pentru copil: întro cameră mică era un pătuţel cu lenjerie cu urşi şi iepuraşi, lângă el un dulap cu hăinuţe şi un scaun de alăptat. În sufragerie îi aştepta o masă de sărbătoare, fără străini, doar părinţii, bunica Ilincăi şi Irina, sora ei mai mică.
Rudele lăsate de partea lui Mihai nu au fost menţionate la masă, dar au discutat cu spor despre cum săl numească pe băiat. Au decis să îl cheme Ilie.
Mihai a plecat imediat după prânz spre oraş, promisând că a doua zi va aduce restul lucrurilor Ilincăi.
Când sa întors, avea veşti bune.
Ilinca, Mihail a spus tatăl, când toată familia sa adunat la masă. Ne-am consultat cu mama şi am hotărît să vindem casa bunicii. Banii o să-i dăm vouă.
Îi dăm ca dar din partea familiei Ilincăi, dar cu o condiţie: casa în care locuim acum va rămâne în testamentul Irinei. Eşti de acord, Ilinca? a întrebat el.
Bineînţeles, sunt de acord. a răspuns ea.
Atunci mâine pun anunţ de vânzare a adăugat tatăl.
Casa a fost vândută în trei luni. Între timp, Ilinca şi Ilie au locuit în sat, iar Mihai a locuit în oraş, în camera părinţilor, venind în weekend la soţie şi la copil.
Mai mult de o lună şi jumătate a trecut pentru a găsi un apartament, a obţine creditul ipotecar şi a face renovări.
În sfârşit a venit ziua în care Ilinca, Mihai şi micuţul Ilie sau mutat în noua lor locuinţă. Au locuit acolo o lună, au așezat fiecare lucru la locul lui şi au organizat o petrecere de housewarming.
Au fost invitaţi părinţii Ilincăi, prietenele ei şi prietenii lui Mihai. Dar părinţii lui Mihai nu au fost la sărbătoare; au aflat întâmplător că fiul lor a cumpărat o casă. Când a luat lucrurile, mama a crezut că sau mutat întrun alt apartament închiriat.
Ce, fiule, ai chemat rudele la petrecere şi nai spus că ai o locuinţă proprie? Poţi să ne inviţi și pe noi! a exclamat mama la telefon.
Nu am văzut încă nepotul. Nu vă comportaţi ca o familie, fiule ia reproşat.
Să nu laşi pe soţia mea şi pe pruncul nostru să vină la voi, asta e familial? a întrebat el.
ţiam explicat că suntem în vârstă, vrem linişte a răspuns mama. Dar putem veni la voi în vizită?
De ce nu?
Cum să nu? Ilie este nepotul nostru.
Mamă, fiul nostru aproape are şase luni, dar deodată vrei să-l vezi acum. E ciudat, nu?
Nu e ciudă. Când era foarte mic, nu se putea vedea nimic a spus ea. Toţi bebeluşii arată la fel.
Eu cred că motivul e altul. Voi v-aţi temut că o să aduc familia mea în apartamentul vostru şi aţi închis uşile ca la un bastion. a replicat Mihai.
Şi în timp ce Ilinca locuia cu Ilie la părinţii ei, nu aţi încercat să-l cunoaşteţi. Acum, când avem propriul apartament, vreţi să ne împiedicaţi să veniţi în vizită. Nu suntem pregătiţi să vă primim a spus el.
V-aţi supărat, deci? a întrebat mama. Eu, de altfel, voiam să vin cu soţia şi cu copilul la noi la cătun toată vara.
De ce ar fi să nu? Copilul are nevoie de aer curat. În oraş în mai este deja cald, iar vara e chiar mai copleșitor. a răspuns Mihai.
Soţia mea poate sta la cătun singură, niciunul nu o va deranja, noi venim doar în weekend cu tatăl. a adăugat el.
Am concediu în octombrie, el în noiembrie. Nu îţi vom lua bani, doar să ne ajuţi cu grădină, castraveţi să nu răsară a concluzionat mama.
Am înţeles, mamă! Aveţi nevoie de o muncitoare la cătun pentru vară. Nu, descurcaţivă singuri. Dacă vrem săl ducem pe Ilie afară, Ilinca va merge cu el la părinţii ei. a răspuns fiul.
Prima dată când mama şi sora lui Mihai lau văzut pe Ilie, când avea deja doi ani și jumătate, a fost întâmplător, la un mall. Lau privit de departe, dar nu sau apropiat.
Aşa sunt bunicile şi mamele!
Scrieţi în comentarii ce părere aveţi despre această poveste şi daţi un Like.
YARPP List
Postari similare:
- Tribunalul a decis pentru un copil de 12 ani. Familia mai cere o șansă
- S-a decis! Adrian Veștea și Sorin Grindeanu vor…
- PSD a decis în unanimitate să intre la guvernare, cu Grindeanu propunere de premier
- Turiștii au decis: acestea sunt cele mai populare plaje din Germaniei
CONTENT END 2
