Domnul Andrei a vorbit despre Cătălina, iar în scurt timp domnul Victor a cerut să o cunoască. Întâlnirea lor a fost scurtă, protocolară, cu fraze puține și priviri măsurate. Cătălina a acceptat logodna fără ezitare, ca și cum hotărârea ar fi fost demult așezată în mintea ei. Nu a arătat nicio tresărire de emoție, nu a pus întrebări și nu a cerut timp. Cei din jur i-au lăudat eleganța și înțelepciunea, însă nimeni nu a observat liniștea tăioasă care o învăluia ca o umbră.
Pregătirile pentru nuntă au pornit imediat, fără răgaz. Conacul s-a umplut de covoare grele, țesute fin, de fețe de masă din dantelă subțire, de tacâmuri de argint care sclipeau în lumină și de vinuri rare, aduse cu grijă. În sat nu se mai discuta despre altceva: șoapte, zvonuri, așteptări. Țăranii se simțeau onorați că o parte dintre ei fuseseră invitați la petrecerea mare, un prilej rar în viața lor.
Ziua nunții a venit într-o dimineață cu cer curat. Orchestra cânta neîncetat, oaspeții se roteau în dans, iar mesele se îndoiau sub greutatea bucatelor alese. Cătălina purta o rochie albă, lungă, cu broderii delicate, iar voalul îi ascundea trăsăturile într-o lumină domoală. Toți îi admirau pasul ușor, grația fără cusur, dar în ochii ei nu se citea nimic. Părea o statuie vie, desprinsă dintr-un vis rece.
În timpul ospățului, s-a ridicat și a rostit un toast straniu, cu o voce netedă, lipsită de vibrație. A spus că ziua aceea va rămâne în istorie și că fiecare invitat are un rol aparte în destinul ei. Mulți au râs, neînțelegând sensul vorbelor, socotindu-le poate un capriciu al unei mirese prea serioase.
După doar câteva minute, lucrurile au început să se clatine. Unii oaspeți s-au prins de stomac, storși de o durere bruscă; alții au simțit amețeli, căutând aer. Câțiva s-au prăbușit chiar la picioarele meselor, fără putere. Panica s-a răspândit ca un val, ridicând strigăte, scaune răsturnate, pahare sparte. Mireasa a rămas dreaptă, nemișcată, privind totul ca pe un spectacol regizat de mult timp.
În scurtă vreme, conacul s-a umplut de țipete și prăbușiri. Până și servitorii au fost cuprinși de aceeași suferință, unul după altul. Singura neatinsă era Cătălina. A pășit încet printre trupurile întinse pe podea, fără teamă, fără urmă de regret pe chip. Gesturile ei erau tăcute, exacte, ca și cum ar fi bătut un drum știut numai de ea.
S-a oprit lângă tatăl ei, care abia mai trăgea aer în piept. I s-a aplecat la ureche și i-a rostit cuvinte pe care numai el le putea auzi, ca o sentință prea veche ca să mai surprindă pe cineva.
„Ți-am spus mereu că totul are un preț.”
A doua zi, autoritățile au găsit sala plină de trupuri fără suflare. Fiecare colț spunea aceeași poveste: petrecerea se încheiase în tăcere. Cătălina dispăruse fără urmă. Unii vorbeau deja că ar fi luat calea străinătății, cu acte pregătite din timp. Alții jurau că o zăriseră noaptea, strecurându-se prin pădure, mergând fără grabă, ca și cum ar fi știut exact unde trebuie să ajungă.
Dar bătrânii satului au păstrat o altă poveste, una rostită în șoaptă, la gura sobei, ca să nu tulbure dinadins noaptea. Spuneau că fata nu a ucis nici pentru bani, nici pentru libertate. Spuneau că s-a născut fără suflet, iar sufletele altora erau singurele lucruri pe care le putea lua cu ea. Doar astfel, ziceau ei, se putea umple golul dinăuntru, un gol pe care nu-l potolește nici dragostea, nici jurămintele, nici aurul.
Astăzi, conacul „Sfântul Mihail” nu mai e decât o ruină. Zidurile au obosit, ferestrele privesc goale, iar pașii se aud prea tare, ca într-un lăcaș părăsit. Nimeni nu locuiește acolo. Oamenii ocolesc locul, mai ales spre seară, când umbrele par să se prelingă de-a lungul coridoarelor stinse.
Iar legenda spune că, dacă te apropii prea mult, o femeie îmbrăcată în alb te urmărește din întuneric, fără să clipească. Privirea ei e fixă, rece, ca acea dimineață fără nori. Și nu zâmbește niciodată.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
Dacă ți-a plăcut, distribuie postarea:
CONTENT END 1
