Anca Serea, mamă a șase copii și partenera lui Adi Sîna, descrie zile care încep devreme și se termină târziu, cu lista de sarcini reordonată din oră în oră. Între drumurile la școală, mesele pregătite pe fugă și activitățile celor mici, își caută răgaz pentru câteva minute de echilibru. În tot acest vârtej, momentele de bucurie petrecute cu copiii rămân ancora care o ține pe linia de plutire, chiar și când apăsarea oboselii devine copleșitoare.
Săptămâna 1–8 martie: ritm la maximum
În prima săptămână din martie, familia a bifat, pe lângă atmosfera specială a Zilei Femeii, o suită de serbări și pregătiri care au încărcat suplimentar calendarul casei. Cea mai mică, Leeah, aflată în clasa pregătitoare, a avut prima ei serbare dedicată mamei, transformând fiecare detaliu într-o nouă mică misiune pentru cei de acasă.
„Săptămâna de 1-8 martie a fost extrem, extrem de aglomerată pentru noi, pentru că am avut serbări pentru toți copilașii. A fost și prima serbare de Ziua Femeii la Leeah, pentru că este în clasa pregătitoare, și am primit foarte, foarte multe surprize și minunății de la copii, făcute de mânuțele lor: felicitări, desene, coliere, brățări, mărțișoare. Toate lucrurile frumoase pe care ți le poate oferi un copil. Am fost și în comitetul de organizare cu mămicile, a fost o săptămână plină și extrem de aglomerată”.
Între festivități, rutina nu s-a oprit: drumurile spre școală au continuat, mesele s-au pregătit pe repede-înainte, iar orarul activităților extrașcolare a rămas atent coordonat. Ritmul s-a accelerat, presiunea s-a strâns, dar micile reușite ale copiilor au adus în casă o atmosferă caldă, care a făcut efortul mai ușor de dus.
Rutina când lipsește ajutorul în casă
Perioadele fără sprijin în gospodărie au pus la încercare organizarea. Ziua începe la 6:00, iar listarea priorităților se schimbă constant: pregătiri pentru o excursie școlară, lăsatul la prima oră al Avei și al lui Moise (6:30), apoi Leia (8:20), programate în oglindă cu pornirea mașinii de spălat rufe și a celei de vase. Totul se întâmplă cu gândul la următoarea masă și la următorul drum.
„În weekend am fost la un atelier de bijuterii cu Leeah, unde și-a confecționat pentru prima dată colierul ei, aproape singurică, iar eu am stat să o fotografiez și să o filmez. Apoi am avut lecții de patinaj cu ea, iar seara am ieșit la cină cu Adi. Legat de timp, îmi fac, cu mari eforturi, dar ce să fac, trebuie. Toată lumea se agită în felul ei”.
Chiar și în zilele libere, agenda rămâne densă: proiecte creative alături de cei mici, lecții, apoi, când se poate, o oră doar pentru cuplu. Lipsa ajutorului în casă — doamna care o sprijină de obicei a plecat pentru o săptămână în Republica Moldova — a făcut ca fiecare oră să conteze dublu. Iar când tensiunea urcă, Anca apelează la gesturi simple, dar eficiente.
„Când simt că nu mai pot, că obosesc, fac o baie caldă sau un masaj.”
Între aceste mici ritualuri de refacere și alergătura zilnică, rămâne esențială împărțirea atentă a timpului. Așa se face că, într-o singură dimineață, strânge într-o listă scurtă atât logistica pentru școală, cât și organizarea mesei, fără a uita de temele copiilor sau de programările deja făcute.
Există și bucurii care alungă oboseala: colierul meșterit de Leeah la atelier, emoția serbărilor, serile când prind câteva ore împreună. Iar a doua zi, totul repornește — același du-te-vino în care se împletesc școala, activitățile și acele clipe scurte de respiro pe care le prinde din zbor.
Dacă ți-a plăcut, distribuie postarea:
CONTENT END 1
